vineri, 22 iunie 2012

Sezonul acesta se poarta mastile de gaz.

    Ba e vara!...Nu stai, era vara de o luna far-o tara. Da` acuma e vacanta si e mai presus de vara ca acum parca e si mai cald si acum parca poti sa vezi si mai multi copii prin baruri. Oo, da, copiii transpirati din cale-afara, stand pe seslog la o bere rece, asta e viata. Nu ca a noastra, oameni stresati de examene, de servicii, de banii care lipsesc pentru concediu. Ei sunt asa de relaxati si fara nici o grija, iar daca faci liniste, uneori ii poti chiar auzi vorbind despre corigentele de la toamna, dar o fac cu o asa lipsa de interes incat ti se inmoaie inima cand ii auzi. Cum stam la regiune de tara, cu aer curat inmiresmat cu mici chiar din curtea lu` vecini Vasali, cu apa lina si lipedi de iti poti vedea propiile maini deasupra ei, cu di toati mai bine zis, deci cum stam noi aici (si inca stam ca ne mai primeste tanti Filofteia in gazda) cum sa te mai gandesti la alte griji omenesti? Copiii acestia sunt viitorul nostru, speranta noastra inca la varsta frageda prin scoala primara, iar inocenta si gingasia lor pana la urma se duc la fel de usor ca fumul din tigara fumata prin gradina cu papusoi.
    Hai ca am dat-o deja in Creanga si zic sa nu ma acuzati totusi de plagiat. (dar sunt aproape sigura in masura de 50% ca am mai vazut acel punct, sau acea virgula scrisa in mai mult de 3 locuri...si nu ma insel cand zic ca era fix aceeasi! Cred ca o sa scriu o plangere) Trecand de la clasici la ai nostri contemporani de care sunt sigura ca stiti cine sunt si ce au facut si ca nu mai are nici un rost sa-i numesc pentru ca dumnevoastra ii cunoasteti prea bine, iar o alta povestire despre ei v-ar distruge interesul ars de caldura. Da, da chiar de curad vazutam niste fapte care m-au scandalizat.
    Era o zi de vara, sau primavara (totusi tin sa cred ca tarie ca era vara caci un miros de sudoare imi atingea narile fara nici macar sa-mi dau seama ce m-a lovit), dar asta nu conteaza, era o zi calda, foarte calda. O zi de aia cand soarele iti batea de sus in jos direct in cap si pe maini si chiar si pe fata ca de aveai noroc reuseai sa-ti prajesti chiar si chelia pe sub par. Si chiar in acea zi calda se vede din departare un om in plina tinerete, cu parul in vant si lins pe frunte si in plita forma. Si ce in forma era! nu mai vazusem de mult o persoana in asa forma perfect rotunda (poate cu mici denivelari la nivelul bratelor). Ar fi fost o incantare a ochilor daca soarele nu m-ar fi orbit dintr-o reflexie brusca din lantul gros de aur pe care il detinea individul in pricina direct in ochii mei. Desigur dupa ce mi-am recapatat vederea s-au intamplat foarte multe si foarte importante, insa nici nu stiu cum, dar imediat ce a trecut prin fata mea cred ca cineva pe la spate, a venit de mi-a pus o batista cu gaz la nas deoarece am simtit un miros puternic si umed, iar apoi nu mi-am mai amintit nimic. Asa ca oricat as mai vrea sa va mai zic si oricat ati mai vrea dumneavoastra sa mai cititi nu se poate ca deja m-au luat caldurile la simpla amintire (sau poate e din cauza ca am lasat usa dintre hol si bucatarie deschisa, orice se poate). 
Pana data viitoare cautati-va bine prin camara mastile de gaze pentru ca oficial a inceput vara vacanta de vara.
Ceaules. :]




(nu, nu am nici cea mai vaga idee de ce unele paragrafe au fond alb)