Ședință

   

     
           
                - Ne trebuie! Ce?...Un plan. Pentru ce?...Pentru popor, oameni buni, pentru oameni, dragă    adunare, pentru…proxima noastră prioritate!    

                - Pentru ce?

                - …Pentru oraș. E de maximă importanță. Îi dăm undă verde.

                - Uăi. Da’ pentru ce, nu-i verde? Din sud și până-n gară tăt numa’ ți…muncitori udând verzeala. La ce să mai mobilizăm lumea așa degeaba?

                - Căscăm urechea la nevoile concetățenilor voștri.

                - Uăi, da’ nu dispunem de materiale logistice și nici numerice, degeaba deranjăm oamenii.

                - Da’ chiar așa, domle. Cu ce bani voiești dumeatale săăă urmin oamenii din garsoniere? 

                - Se face. Mai tăiem din cercetări, din oameni ce udă și mătură de aiurea…așa facem economie la apa, benzină și poate mături – materie primă, domnilor. Poate facem un efort în plus pentru a antrena starea de bine a oamenilor.

                - Târgoveții noștri sunt prezentabili și așa. Uăi, la ce să le stricăm umbra morcovului… ma scuzați, obelixului cu praf și pulbere din aspirațiile noastre despre un oraș mai cum se cade.

                - Poetic mai ești, domnule. Aspirațiile noastre îs ale popurului! 

                - Și cum îi auzi dumitale aspirațiile din fotoliu cu puf ori din spatele biroului lung din lemn de stejar de care ne rugăm de un an să primim și noi. Zi dom'le, cum îi auzi?

                - Cum îi auzi și tu...deșteptule că la dr....uăi, nu-mi pierd eu scaunu pentru banca de procese pentru un neghiob.

                - Uăi, da de ce-mi vorbești așa? Nu pe același fotoliu stăm?

                - Dintr-adins, dom'le. Să se mire ăi ca tine. Ia zi, pront, cum dorim noi un oraș?

                - Mai cum se cade.

                - Cum se cade este! Îl vrem mai…jovial.

                - Jovie, uăi! Nu-l auziți? Doar îi colea lângă dumneavoastră protestând de prea multă frumusețe. 

                - Și ia zi-mi tu, de ce protestează orașul când noi stăm pe fotoliile noastre din puf?

                - Dintr-adins. Își strâmbă gâtu citint de pe jos imnu. Ori de se pierd printre cutiile cărămizii ce dau atât de bine cum CDC-u', amu a tinerilor...atat de joviali. Dar suntem atat de propmți de se miră toți de unde fonduri să dispară fiecare chiștoc de pe trepte.

                 - Dispare, dispare, da' uăi, cu polițistu cap, ei stau cu verdeață-n ambele mâini.

                 - Și asta nu era bine?

                 - Păi nu prea.

                 - Atunci, în cazul ăsta, propun sa luam masuri de dublare a muncitorilor ce adună iarba de pe trepte. Fără șomaj, lumea ne vede operativitatea. Să-i dăm verde.