Vreme

     Ziua adolescentului. Nu mă contrazice că nu ar exista, doar ascultă pentru că oricum o faci în van. Era idee de a percepe vremea, însă cu sinceră nepăsare nu sunt prea sigură cine ar schimba vremea - ea ne schimbă pe noi. Îți bagă melancolia în vene până când te apuci de Eminescu și îl tragi de mâneca până la ultima critică literară. Penibil - trebuie, este imperativ sau obligatoriu pentru fiecare în partea să aibă o durere doar înn vârful cotului pentru schimbare - de vreme, de sistem. Tu ești ăla tâmpitu, anarhistu...Îți schimbi opiniile ca vremea și rămâi cu semnele catușelor vechii gândiri. Și la ce bun dacă de la 30 de ani o sa ajungi la aceeași cabină de vot împreună cu turma? Dar nu e ca și cum votul tău ar conta. Politică. Nu fac politică din simplul motiv că sunt pe lângă interes. Mă voi opri aici.
     Îmi place cum se formează umbre albe de siluete printre rânduri. Te definesc în haosul tău dar nu îți dau altă personalitate. Rămâi tot tu, acela dormic de dezordine, dar și cel speriat de aceasta. Ai sentimente - un adolescent frustrat - le scoți din piept și urli catre lume, de desrupra ei. Poate ești doar un prost ce țipă lucruri știute, plictisite, ori prea importante și nedorite. Ești cel ce se schimbă cu vremea, de ce te-ai face auzit când ești doar o copie? Dacă vremea schimbă lucrurile bine, vechi aranjate, atunci și tu poți. Sau nu. Oricum într-o schimbare continuă cine te mai bagă în seamă? Ești unul printre alții - inutil, urât prin schimbare, manevrabil prin indecizie.
     Ești prins la sol și nu poți să te ridici, înconjurat de nuanțele altora. Gri. Lipsit de răbdare, continuu grabit și o înlăturare rapidă a imaginației. Până la urma la c e buna? La ce sunt bune visele?
     Vorbești și iar vorbești, fiind activitatea de baza, însă preferi monologul, un repceptor la nivelul tău, dar nu știi cât de sus a devenit acesta, ori cât de mult a fugit pe calea decadenței morale. Îți place să vorbești încet, să șoptești, dar sa fi auzit. Nu asculți, crezi că spui lucruri emoționante apo doar condamni; condamni viața, ce ai facut cu ea, unde ai ajuns. Dar o altefel de viață daca-i avea, altfel ți-ai bate joc de ea.